Salat al-Istikharah (Rugăciunea Istikharah)
Rugăciunea al-Istikharah este o practică bazată pe Sunnah prin care se cere călăuzirea lui Allah atunci când o persoană dorește să ia anumite decizii importante, sau când se află într-o situație dificilă și nu știe care opțiune este cea mai adecvată. De asemenea, aceasta ajută dreptcredinciosul de şoaptele lui Şeitan și de ceea ce presupune el că este bun. Omul face tot ceea ce poate pentru a obține unele lucruri, iar Allah îi va da ceea ce caută, sau nu, însă tot ceea ce Allah hotărăşte și poruncește este întotdeauna cel mai bine pentru om. Cel care caută călăuzirea lui Allah prin intermediul Rugăciunii al-Istikharah cu siguranţă nu va fi în pierdere.
Modul de realizare al Rugăciunii al-Istikharah
Atunci când face Rugăciunea al-Istikharah, dreptcredinciosul trebuie să realizeze două unităţi de Rugăciune: în prima unitate, se recită Surat Al-Fatiha, apoi Surat Al-Kafirun, apoi, în cea de a doua unitate, se recită Surat Al-Fatiha şi Surat Al-Ikhlas.
Înainte de a face du’a care se face în cazul acestei Rugăciuni, persoana trebuie să Îl slăvească
pe Allah, apoi să trimită salutări asupra Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah
fie asupra sa!), apoi spune cuvinele specifice pentru cererea călăuzirii lui Allah, după
cum Jabir ibn ‘Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:
„Profetul (
s) obișnuia să ne învețe să Îi cerem călăuzire lui Allah pentru toate chestiunile
și situațiile așa cum ne învăța o sură din Coran și spunea: «Dacă pe unul dintre voi
îl preocupă o chestiune, să realizeze două raka’at (unităţi de Rugăciune) voluntare,
apoi să spună:
Allahumma inni astakhiruka bi ‘ilmika ua astaqdiruka bi qudratika ua as’aluka min fadlika al-‘adhim fa Innaka taqdiru ua la aqdir, ua ta‘lamu ua la a‘lam, ua Anta ‘allamu al-ghuiub. Allahumma in kunta ta‘lamu anna hadha al-amra (și menționează necesitatea, chestiunea sau problema pe care o are) khairun li fi dini ua ma‘ashi ua ‘aqibati amri ‘ajilihi ua ajilih, faqdurhu li ua iassirhu li thumma barik li fih, ua in kunta ta‘lamu anna hadha al-amra sharrun li fi dini ua ma‘ashi ua ‘aqibati amri ‘ajilihi ua ajilih, fa isrifhu ‘anni ua isrifni ‘anhu ua-aqdur lia al-khaira haithu kana thumma ardini bih. (O, Allah, caut îndrumarea Ta în Ştiința Ta și caut forța în puterea Ta și Îţi cer din favorurile Tale nepieritoare, căci, cu adevărat, Tu poți în timp ce eu nu pot, și cu adevărat, Tu știi în timp ce eu nu știu, și Tu ești Cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah, dacă știi că acest lucru (acum se menționează despre ce este vorba, în loc de cuvintele hadha lamra din duaa în limba arabă) este bun pentru mine în religia mea, în viața mea și în sfârșitul ei, atunci poruncește-l și ușurează-l pentru mine. Și dacă știi că acest lucru este rău pentru mine, în religia mea, în viața mea și în sfârșitul ei, atunci îndepărtează-l de mine și îndepărtează-mă de el și hotărăște pentru mine ceea ce este bine, oricare ar fi acesta, și fă-mă mulțumit de aceasta.)”
(Bukhari)
Cine Îl consultă pe Creator și apoi pe tovarășii lui dreptcredincioși, apoi reflectează la chestiunile
lui, nu se va căi. Allah spune despre aceasta în Coranul cel Glorios:
„... Sfătuiește-te cu ei asupra treburilor, dar o dată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah!...”
[Coran, 3:159]